Sfântul Cuvios Macarie, vrând să povestească vieţile a doi asceţi pe care îi cunoştea bine, a scris în prefaţa cărţii sale: „Sunt un călugăr ticălos, fraţilor, dar am văzut călugări.” Dacă acest mare părinte găsea mângâiere din astfel de amintiri, cum să nu mă bucur şi eu care, deşi slab şi deghizat numai în monah, pot să vorbesc despre Batiuşca Ambrozie. L-am văzut şi l-am auzit, am petrecut cei mai fericiţi ani din viaţa mea sub aripa sa şi am primit tunderea din cinstitele sale mâini.
Îi spuneam, şi încă îi mai spunem, „Batiuşca”. Acest cuvânt este sfânt. El redă atât ideea de tată, cât şi de Avva. Sfântul Serafim era numit aşa, ca şi vrednicul de pomenire Stareţ Ambrozie de la Optina, precum şi stareţii optineni, din Glinsk şi Belobereg. Odată cu acest apelativ minunat - Batiuşca -  amintirea Arhimandritului Ambrozie din Milkovo ne intră în inimi şi în suflete.