Slide background Image layer

Patimi şi depresie.Ce este şi cum se vindecă depresia

Cauza depresiei este egoismul cel mare. Biserica cultivand smerenia si ascultarea, ne vindeca de ea. Viata ascetica si viata Sfintelor Taine ne izbavesc de toate patimile si de depresie. In special Taina Spovedaniei lucreaza generala "Psihanaliza dumnezeiasca ", pentru ca prin ea omul se vindeca mai...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Învăţături

Vezi detalii
Slide background Image layer

Fluture în palmă. De ce omul contemporan are nevoie de crestinism

Din punct de vedere al veşniciei, soarta oricărui om nu depinde, sub nicio formă, de circumstanţele vieţii lui, ci numai de modul cum se foloseşte de circumstanţele respective, date de Dumnezeu. Domnul cunoaşte structura duhovnicească a fiecăruia dintre noi şi, în iubirea Sa, îi oferă fiecărei pe...

Vezi detalii
Slide background Image layer

De la Urali la ceruri. Povestiri adevărate din vremuri ateiste

Am intrat sub un acoperiş pentru a mă adăposti puţin de vremea rea. Lângă mine s-au înghesuit și alții. Îndată ce vremea s-a indreptat, cei mai mulți au năvălit în clădirea de alături. Se pare că era o biserică. Am intrat și eu ca un tâlhar. Oare m-or fi văzut cineva? Nu de alta, dar aș fi rănit-o p...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Dumnezeiasca Liturghie

Dacă noi, la nivel personal sau comun, nu vom învăţa să trăim duhovniceşte din revelaţiile tainice care ne sunt oferite permanent în Liturghie, ci vom rămâne numai la nivelul de trăire sufletesc, însăşi Liturghia va fi pentru noi neînţeleasă, în mare parte. Adesea ni se pare că „duhovnicesc” înseamn...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Maica bucuriei- Monahia Gavrilia Papaiannis

De fapt, atunci când vorbeai cu ea simţeai că devenea tu, era ca şi când ţi-ai fi vorbit ţie însuţi, nu te adresai unei monahii. De aceea, nici nu spunea nimic, nu te corecta, şi ca urmare te simţeai foarte confortabil împreună cu ea, aşa cum te simţi cu tine. *** Maica nu era zâmbitoare, dar oc...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Îndemnuri mântuitoare de suflet ale părinților contemporani

Nu este suficient doar să te rogi, ci să şi fii atent. Să priveghezi, să fii atent la gânduri, să le struneşti cu multă îndemânare, altminteri ele te vor stăpâni, şi la sfârşit vei ajunge de batjocură demonilor. Nu am văzut suflet care să se roage să înainteze, să aibă foloase duhovniceşti, fără cur...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Patericul georgian

Fratele ajutat de frate este ca o cetate tare, spune înţeleptul Solomon (Pilde 18, 19). Cu o cetate întărită, cu o cetate de necucerit se aseamănă fiecare Biserică Ortodoxă locală atunci când este susţinută şi primeşte ajutorul şi sprijinul unei alte Biserici locale. Şi dacă aceasta se întâmplă î...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Scrieri Duhovnicesti BROSATA

Un autor filocalic sirian de importanţa Avvei Iosif Hazzaya este vrednic de o prezentare mai amplă decât o pot face rândurile unui simplu „prolog“. Întâi de toate, pentru simplul motiv că scrierile sale apar pentru prima oară în româneşte. În al doilea rând, pentru că cititorul modern de literatură ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Pravila zilnica a crestinului ortodox. Carte de rugaciuni.

Vezi detalii

Lacrima si har. Preotul martir Constantin Sarbu

216 pag. (14 pag. documentar foto) . Editie ingrijita la Manastirea Diaconesti.


12.00 11.4

Autor: -

Editura: Bonifaciu

Format: 17/17

Pagini: 216

ISBN: 978-973-88575-7-5

Cartea zugrăveşte chipul aureolat de sfinţenie al Părintelui Constantin Sârbu, unul dintre sutele de preoţi martiri din timpul regimului comunist. Viaţa lui, urzită din lacrimi şi har, a fost o jertfă neîncetată pentru Dumnezeu şi semeni. Condamnat în 1954 la 8 ani de închisoare, a trecut prin Jilava, Aiud şi Gherla, primind şi 2 ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Eliberat în 1964, a fost numit paroh la Biserica Sapienţei din Bucureşti, pe care a transformat-o în scurt timp într-o adevărată oază de credinţă şi mărturisire în mijlocul deşertului comunist. Iritată, Securitatea i-a înscenat Părintelui o moarte „umanitară”, la 23 octombrie 1975. Duhul Părintelui a rămas însă viu şi lucrător prin fiii săi duhovniceşti, prin predicile şi sfaturile sale pline de înţelepciune şi har. Viaţa şi învăţăturile Părintelui Constantin Sârbu, adunate în cartea de faţă, sunt un îndreptar preţios astăzi, când creştinilor li se cere din nou examenul credinţei şi al mărturisirii creştine.


Comentarii clienti: