Slide background Image layer

Scrieri Duhovnicesti CARTONATA

Un autor filocalic sirian de importanţa Avvei Iosif Hazzaya este vrednic de o prezentare mai amplă decât o pot face rândurile unui simplu „prolog“. Întâi de toate, pentru simplul motiv că scrierile sale apar pentru prima oară în româneşte. În al doilea rând, pentru că cititorul modern de literatură ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Indrumari Duhovnicesti

Fiii mei, smeriți-vă! Iubirea cea adevărată a lui Hristos este frământată cu smerenie. Când ne facem voia noastră proprie, când ne îndreptățim pe noi înșine, să știm că suntem grav bolnavi de mândrie și de îngâmfare. Niciodată nu vom reuși nimic frumos și important dacă nu vom călca în picioare „e...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Omilii la rugăciunea Doamne și Stăpânul vieții mele...

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăvii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert depărtează-l de la mine. Iar duhul curăției, al duhului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi să văd greșelile mel...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Cronica trairilor de la capatul lumii

Doctrina comunistă a fost una diabolică. Chinurile la care au fost supuşi cei arestaţi au fost de neînchipuit pentru mintea omului. Doctrina comunistă a fost îngăduită de Dumnezeu, ca pedeapsă pentru păcatele oamenilor cu scopul înţelepţirii lor, întoarcerii la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Omilii la Cartea Apocalipsei vol I

Să nu creadă cineva că aceste omilii au ca scop să încânte sau să se facă plăcute urechilor. Scopul este acela de a învăţa, de a descoperi adevărul, voia Domnului; să ne trezească conştiinţa, să mustre, să mângâie, să întărească, să reconsidere poziţii greşite şi să arate calea către pocăinţă şi...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Doamne și Stapânul vieții mele...

Acceptarea lui Hristos ca „Domn şi Stăpân al vieţii noastre” are o importanţă deosebită pentru noi toţi, însă mai ales pentru cei care, având tendinţa de autonomie şi autoidolatrizare, de multe ori separă viaţa lor de Dumnezeu, se izolează şi se îndepărtează de El, lucru ce arată că, de fapt, nu...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Rugăciunile Postului Mare

Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandavirii, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie. Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-mi-l mie slugii tale. Asa, Doamne, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu os...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Viaţa şi minunile Sfântului Alexandru din Svir, proorocul Sfintei Trei...

Ne cheama sa traim pentru Dumnezeu, ne invita sa mergem pe calea desavarsirii. Suntem oameni nu pentru a deveni animale prin desfrau, ci pentru a deveni fii ai Imparatiei Cerurilor. Sa priveasca sfintele moaste ale Sfantului Alexandru toti cei care se indoiesc de inviere. Sa inteleaga ca trupul sau ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Cuviosul vames si sfantul risipitor - sase omilii de ieri pentru vreme...

"Nu-i condamnați cu ușurință pe risipitori. Nu vă grăbiți să recunoașteți lesne sfinți; sfinții cei mincinoși înșală și se prăbușesc. Avem nevoie mai ales de pocăință, de pocăință curată, ca să avem sfințenie adevărată. Brațele părintești îi așteaptă de-a pururi deschise pe toți cei ce s-au pocăit, ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Sfântul Teofil cel nebun pentru Hristos – Viata şi acatistul

O, ce mare dragoste neiubitoare de sine! Ce mare nevoinţă întru cugetare şi răbdare ce întrece puterile omeneşti! Oricine putea, privindu-l, să aibă în el o pildă vrednică de cinstire. Faţa lui, luminată de curăţia sufletului, era o icoană a blândeţii, smereniei şi simplităţii evanghelice. Privirea...

Vezi detalii

Cetatea sub asediu. Însemnări despre credință, rațiune și terorism


28.50 25.65

Autor: Teodor Baconschi

Editura: Doxologia

Format: 11/16

Pagini: 306

ISBN:

Așadar, viața e doar timpul‑spațiu ce ni s‑a dat în vederea trecerii într‑o stare pe care revelația o luminea­ză prin nădejdea Învierii și jertfa lui Hristos o ușurează prin preluarea bagajului nostru pecabil. Dificultatea acestui puzzle e dată de faptul că supraviețuirea în altă dimensiune, spirituală și mereu personală, de­pinde de opțiunile noastre, altfel spus de felul în care ne‑am utilizat, pe drumul terestru, înfricoșătoarea calitate de a fi liberi. Nimic nu înlănțuie mai mult decât libertatea: te pune să alegi binele și, oricât s‑a străduit postmodernitatea să relativizeze granițele, răul rămâne reperabil: nu prea avem scuze. E reperabil decalogic, e ușor de surprins și prin analiza efectelor sale distrugătoare. Cu acest rău, întruchipat în fel și chip, trăim, pentru că ne aparține, e chiar rezultatul alegerilor noastre, de la cele etice și politice, până la cele axiologice. E zestrea inseparabilă de noi, atunci când ne definim ca ființe irepetabile. Toată istoria culturii expune gama tentativelor noastre de a mo­difica, eluda, ignora, transfigura această lege de fier. Fie prin propensiunea dionysiacă, orgiastică, plăcut anihilantă, fie prin totalitarism, ca eră a maselor, sau prin panoramarea (surogat de omnisciență divină) la care ne expune, fără încetare, epoca digitală. Strategii escapiste!

Însă există sinele, care palpită interogativ, există singurătatea reflexivă în care ansamblul coclit al lu­mescului se reduce subit la chipul din propria oglindă. În aceste clipe inconturnabile, ne speriem mortal de moarte sau ne‑o dorim, ca niște netoți disperați. Neșansa e că nu putem imagina posteritatea decât în termeni analogici, fie ca tinerețe veșnică, de basm, fie ca stare de beatitudine transfigurată, doxologică, taborică. Atunci când luăm sub pământ ce‑i mai bun pe pământ, ne lovim de ambiguitatea ultimă a oricărei întruchipări eshatologice. Din toate scenariile noastre mentale lipsește (și n‑ar trebui, căci nu are cum) toc­mai Terțul, Dumnezeu. Eu, cu mine însumi, plus El, misterul nepătruns care a dobândit o figură umană prin Iisus Hristos. Și e tare greu să gândești istoria sacră doar ca pe o ipostaziere mitologică, semitică, a unui profetism mesianic. De ce a modificat acea obscură povestioară întreaga istorie a omului? Nu cumva pentru că, pur și simplu, în colțul ei umil, între mari civilizații orgolioase, a făcut loc Adevărului? Argumentul autorității, atât de nesuferit raționaliștilor, are o greutate iritantă, dar nu prea poate fi ignorat. Din textul evanghelic a răbufnit o energie (da, ne folosim de metafore) pe care nimeni – Cezar sau Demon – nu a reușit să o blocheze. Energia smereniei, a umilității care triumfă. O metodă, o lecție și un imperativ la care, chiar respingându‑le pentru o vreme, recurgem in extremis. Căci ce e omul muribund, dacă nu sediul unei stingeri a luciferismului și citadela precară a unui pact expiator?


Comentarii clienti: