Slide background Image layer

Am vorbit cu Sfântul Nectarie...Mărturii autentice

Am redat mai multe mărturii despre Sfântul Nectarie şi mănăstirea acestuia, mărturiile autentice ale altor persoane, dintre care unele au trăit lângă Sfântul în mănăstirea lui, alţii l-au cunoscut în Eghina sau altundeva, alţii au auzit relatări despre el. Toate aceste mărturii încearcă să schiţeze ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Povețe pentru monahi

Frate, ai venit la mănăstire ca să te mântuieşti, nu ca să îţi pierzi mântuirea; să munceşti, nu să trândăveşti. Ia aminte la acestea, iubite monah! Le ai pe toate de-a gata: hrana, îmbrăcămintea, casa şi pe celelalte. Nu plăteşti chirie sau alte cheltuieli. Ce îţi mai rămâne, decât să te îngrijeşti...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Au fost și ei cândva copii- Sfântul Iacov Tsalikis

Sfintii nostri, precum și marii părinți și asceți ai nostri au fost si ei candva copii! Pentru micul Iacov cele de pe pământ si cele din ceruri au devenit una. Si semăna acum cu acele păsări de toamnă, pe care le vezi intr-o clipa zburând cu aripile deschise în imbrățișarea cerului, iar în clipa ur...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Despre neprihănire putere – frumuseţe

Neprihănirea este frumuseţea mistică a sufletului, care se răsfrânge pe chip, în purtare, în vorbe, în întreaga bună creştere a tânărului şi a tinerei. La tinerii şi tinerele care sunt feciorelnici poţi vedea prospeţime şi frumuseţe pe chipul lor; strălucire în ochii care sunt oglinda sufletului, l...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Calea mântuitoare

În Biserică se află hrana adevărată a sufletelor noastre: Cuvântul lui Dumnezeu, Tainele, slujbele dumnezeieşti sau lecturile, cântările, ritualurile sfinte care ne hrănesc mintea şi inima. Mergeţi mai des şi împărtăşiţi-vă cu mintea, inima şi buzele voastre de nestricăciune. În lume, vă hrăniţi me...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Îngerul în trup. Sfântul Macarie cel Mare, Egipteanul

Creştinii ştiu că sufletul este mai de cinste decât toate cele create, pentru că doar omul a fost creat „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Ia seama cât de mare este cerul şi pământul, şi cât de mari şi slăvite sunt creaturile care se găsesc deasupra acestora! Omul însă este mai cinstit decât ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Realităţi pe care nu trebuie să le uităm

Realitati pe care nu trebuie să le uităm: ispitele, păcatele noastre, vicleniile demonilor, amintirea morţii, pocăinţa noastră, mântuirea noastră, judecata, veşnicia *** Cercetând Sfânta Scriptură vedem că se vorbeşte foarte mult despre diavol şi despre lucrarea lui, ca şi despre Hristos şi lu...

Vezi detalii
Slide background Image layer

In pragul bisericii. Întrebări şi răspunsuri

În această carte sunt adunate întrebări, care îi apar cel mai des omului în calea către Biserică. La aceste întrebări răspunde un propovăduitor şi publicist contemporan, ieromonahul Macarie (Marchiş). Odată părintele Macarie a fost întrebat: De ce există în Biserica Ortodoxă atâtea lucruri inutile, ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Calea familiei

Familia este o minune imposibil de explicat, deşi se fac o mulţime de încercări în acest sens. Gândiţi-vă: doi oameni necunoscuţi, străini unul celuilalt, absolut diferiţi – bărbat şi femeie – se întâlnesc, comunică o vreme oarecare, apoi încep să trăiască împreună, să doarmă împreună, să nască copi...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Mamele eroine ale Sfinţilor Trei Ierarhi

Emilia, Nona şi Antuza au fost cele trei mame eroine care prin viaţa lor s-au învrednicit de bucuria de a fi trecute în rândul sfinţilor. Acestea au primit cununa cea neveştejită a slavei veşnice, dar şi laudele, cinstirea şi recunoştinţa creştinilor, pentru că familiile lor au dat mulţi sfinţi Bise...

Vezi detalii

Filantropia bizantină și asistența socială


33.00 29.7

Autor: Constantelos, Demetrios J.

Editura: Doxologia

Format: 13/20

Pagini: 408

ISBN:

Părintele Demetrios Constantelos, profesor la importante instituţii de învăţământ superior din Statele Unite. Este un cunoscut teolog ortodox, specialist în domeniul civilizaţiei bizantine şi spiritualităţii ortodoxe.

Lucrarea constituie un studiu sistematic al filantropiei bizantine până în secolul al XI-lea şi, într-un sens mai larg, un manual indispensabil pentru înţelegerea diferitelor aspecte ale vieţii bizantine.

Cartea Părintelui Constantelos se recomandă tuturor celor interesaţi de gândirea Sfinţilor Părinţi în domeniul filantropiei creştine şi de acţiunea Bisericii în domeniul asistenţei sociale. Ea umple un gol în literatura de specialitate în limba română, care este tentantă să abordeze problema filantropiei mai mult din punct de vedere teologic decât istoric. O perspectivă istorică asupra filantropiei creştine se poate constitui într-un răspuns pentru cei tentaţi să minimalizeze rolul filantropiei în cadrul Bisericii Ortodoxe, acuzând-o că este istoric înclinată spre contemplaţie şi foarte puţin spre practică. Ea se poate constitui, de asemenea, într-o motivaţie pentru misiunea socială a Bisericii în societatea contemporană, cu atât mai mult cu cât astăzi asistăm la secularizarea filantropiei sociale creştine, la ruperea ei de Evanghelia Mântuitorului Hristos. Or temeiul filantropiei creştine este iubirea lui Dumnezeu faţă de oameni.

Este o lucrare hermeneutică şi sistematică care studiază filantropia ca mentalitate şi mod de viaţă în Bizanţ. Chiar şi criticii, care au văzut în Bizanţ numai superstiţii şi acte de barbarism, au cuvinte de laudă când vorbesc despre gândirea filantropică bizantină şi despre practicarea ei . totuşi acest aspect a rămas aproape necunoscut şi insuficient studiat. În jurul anului 1348 Alexios Makrembolites, sublinia faptul că bizantinii erau generoşi şi iertători chiar şi faţă de duşmani care profitau de pe urma bunătăţii lor, deoarece filantropia era una din calităţile lor înnăscute. Afirmaţii similare face şi Împăratul Ioan al VI-lea Cantacuzino (1347-1354) consideră că bizantinii se disting de alte popoare prin numeroasele lor acte filantropice. El aduce în atenţie faptul că filantropia era privită ca o virtute proprie nu numai celor bogaţi şi puternici ci şi , ci şi tuturor instituţiilor şi claselor sociale. De la Teofilact Simocatta, care a deţinut funcţia de secretar al împăratului Heraclie (610-641), se păstrează un discurs interesant care reflectă într-o anumită măsură etosul civilizaţiei bizantine. El prezintă Imperiul Roman târziu sau Bizantin ca un Stat care depăşea, în practicarea filantropiei, toate celelalte neamuri: „Romanii (bizantinii), în numele păcii, dau uitării vicisitudinile trecutului şi nedreptăţile… Şi pentru că ei depăşesc toate celelalte neamuri în ceea ce priveşte filantropia, nu se grăbesc să pună mâna pe arme.”

În paginile cărţii se realizează un mozaic bizantin care oferă o imagine veridică a istoriei religioase şi sociale ale acestei societăţi.

Conceptul de filantropie înseamnă mult mai mult decât simpla afecţiune, milă, prietenie şi compasiune. Este iubirea manifestată în vorbe şi în fapte, iubire arătată atât prietenilor cât şi duşmanilor , este iubirea de care trebuie să se bucure fiecare om pentru că este om. Adevăratul filantrop îşi ajută chiar şi duşmanii, El îl imită pe Dumnezeu, făcând fapte bune de care să beneficieze atât cei drepţi cât şi cei nedrepţi, tot aşa cum Dumnezeu revarsă peste toţi oamenii soarele şi ploile Sale cereşti. Cum este şi firesc, actele filantropice căutau să-l mulţumească nu numai pe filantrop, ci şi pe adevăratul izvor al oricărei binefaceri, adică pe Dumnezeu


Comentarii clienti: