Slide background Image layer

Înainte să se întunece.Texte despre viaţa cotidiană şi veşnicie...

Înainte să se întunece… Cât ai încă vreme. Să te grăbești. Să te problematizezi. Să te gândești. Să te cercetezi pe tine. Înainte să se întunece… Să cazi, dar să nu renunți. Să te ridici iar în picioare. Să prinzi puţin curaj şi să continui, ca să duci la bun sfârșit ziua care a rămas. Înai...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Lacrimi tăcute

Relaţia într-un cuplu, iar mai târziu în familie, poate să implice anumite dificultăți. Însă dacă persoana dragă, bărbatul, are un comportament autoritar, nesocoteşte părerile şi nevoile femeii, pretinde să i se ofere dreptul să decidă şi să controleze viaţa ei, vorbim de violenţă domestică. Aceasta...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Serafim, un sfânt din pădurea Sarovului-Biografie povestita pentru co...

Sfântul Serafim de Sarov, unul dintre cei mai mari sfinți ai Ortodoxiei, a trăit în Rusia înainte cu aproape două sute de ani. Inima sa fierbinte, cu care cuprindea întreaga lume, a fost un locșor dulce pentru copii! Sfântul a fost prietenul și ocrotitorul lor în orice împrejurare, dar și medic fă...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Secularismul Un cal troian în Biserică

„O Biserică secularizată este complet neputincioasă şi slabă în încercarea de a transforma lumea. Iar creştinii secularizaţi au eşuat la toate nivelurile.” O Biserică care răstigneşte în loc să se răstignească, care trăieşte în slavă lumească în loc de slava Crucii, o Biserică care cade în faţa ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

România furată raportul comisarului european

Reeditarea volumului ROMANIA FURATA , la cinci ani de la apariția sa, are loc într-un context tot mai infestat de soluții politice. Adevărata soluție este una singură: pocaința. Ea nu poate fi aplicata ca program național, ci personal. Din această perspectivă, Romania poate fi ințeleasa atât ca spaț...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Tâlcuire la Filocalie Vol. 4 – Sfântul Nil Ascetul – Despre rugăciune...

"Precum cel mai de pret dintre toate simturile este vederea, asa cea mai dumnezeiasca dintre toate virtutile este rugaciunea". Sfântul Nil Ascetul "Mari figuri duhovnicesti s-au hranit din textul acesta si l-au folosit ca hrana duhovniceasca obsteasca, prin fapta si prin cuvant, pentru generat...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Scrieri Duhovnicesti CARTONATA

Un autor filocalic sirian de importanţa Avvei Iosif Hazzaya este vrednic de o prezentare mai amplă decât o pot face rândurile unui simplu „prolog“. Întâi de toate, pentru simplul motiv că scrierile sale apar pentru prima oară în româneşte. În al doilea rând, pentru că cititorul modern de literatură ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Indrumari Duhovnicesti

Fiii mei, smeriți-vă! Iubirea cea adevărată a lui Hristos este frământată cu smerenie. Când ne facem voia noastră proprie, când ne îndreptățim pe noi înșine, să știm că suntem grav bolnavi de mândrie și de îngâmfare. Niciodată nu vom reuși nimic frumos și important dacă nu vom călca în picioare „e...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Omilii la rugăciunea Doamne și Stăpânul vieții mele...

Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăvii, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert depărtează-l de la mine. Iar duhul curăției, al duhului smerit, al răbdării și al dragostei, dăruiește-l mie, robului Tău. Așa, Doamne Împărate, dăruiește-mi să văd greșelile mel...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Cronica trairilor de la capatul lumii

Doctrina comunistă a fost una diabolică. Chinurile la care au fost supuşi cei arestaţi au fost de neînchipuit pentru mintea omului. Doctrina comunistă a fost îngăduită de Dumnezeu, ca pedeapsă pentru păcatele oamenilor cu scopul înţelepţirii lor, întoarcerii la împlinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca...

Vezi detalii

Pasărea fericirii


36.00 32.4

Autor: Vacariu, Dumitru

Editura: Doxologia

Format: 17/24

Pagini: 242

ISBN:

Este cu totul reconfortant să scrii despre o antologie de autor – poezie, proză – de azi şi, încă mai mult, subintitulată „literatură pentru copii”, în legătură cu o parabolă a lui E. Lovinescu de acum o sută şi mai bine de ani; pe scurt, Dumitru Vacariu de azi umblă după pasărea albastră, de ieri, a lui E. Lovinescu. Iată. Într-un text publicat în „Falanga Literară”, în 1910, „seninul” critic scria despre destinul pe care ursitoarea „bătrână şi gârbovită de vreme” i-l prezice lui Cătălin: „Lumea întreagă va sta la picioarele tale; firea îşi va dişterne pentru tine toate farmecele ei. Dar tocmai din uşurinţa cu care îţi vor fi la îndemână, să izvorască nemulţumirea; să doreşti deci ceea ce e departe şi nu se poate avea cu uşurinţă; să n-ai odihnă până nu-i prinde şi îmblânzi pasărea rară, pe care nimeni n-a prins-o până acum: pasărea albastră”. Iată acum şi referinţa parabolei: „Ceva din sufletul lui Cătălin avem cu toţii... O zână răutăcioasă ne-a sădit în suflet o năzuinţă către lucruri care nu sunt, făcându-ne să trecem cu nepăsare pe lângă ceea ce ar trebui să facă fericirea şi frumuseţea acestei lumi. Nu ascultăm la glasul privighetorii pentru că ne gândim la pasărea albastră”. Critica lui E. Lovinescu este o continuă căutare a păsării albastre a literaturii. Nu altfel trebuie interpretată, de pildă, această mărturisire pe care criticul o face Elenei Farago, într-o scrisoare din 13 septembrie 1910: „Şi mă gândesc ce lesne aş putea face literatură de imaginaţie, nuvele sau chiar romane! Situaţia mă obligă să descopăr cadavre uitate de ani, şi pentru a afla o dată de nici o importanţă să-mi pierd ziua întreagă. Tristă soartă. Dacă aş fi un simplu buchinist ar mai merge, dar simt în mine seva unei imaginaţii destul de robuste care cere drept la viaţă, şi n-o pot satisface”.

Scriitorul Dumitru Vacariu caută pasărea albastră a literaturii, activând ca muzeograf şi însoţindu‑şi biografia cu înfiinţarea muzeelor literare ieşene şi rostuind Muzeul Literaturii Române din Iaşi cu o muncă impresionantă, alături de alţi colegi. Din această perioadă remarcăm: Dincolo de poveste (1979), Bărzăunul şi restul lumii (1984), Vornicul Ţării de Sus (1984; 2010), Poteci fără întoarcere (1987), Comoara (1988), Aventură dincolo de timp (1990), În căutarea Scufiţei Roşii (2005). Aceasta este aşa-zisa „literatură pentru copii şi tineret”, excelând în ceea ce s-au numit „povestiri istorice”, dar Dumitru Vacariu se distinge, printre prozatorii contemporani, printr-o serie de romane şi povestiri – Ochii viperei (1995), Praznicul orbilor (2000), Casa cu iederă (2000), Porumbeii albaştri (2003), Fiul Meu. Parabola apocalipsei roşii (2006), Mărturii din viaţa de apoi (2010) -, unde scrie una dintre cele mai tulburătoare autobiografii literare din câte se pot citi în stricta noastră actualitate; ultima carte din seria amintită, Mărturii din viaţa de apoi, se adresează, deopotrivă, celor mari şi celor mici, pentru că, iată, mărturiile din viaţa de apoi sunt de dincolo de bine şi de dincoace de rău; din Rai şi din Iad adică, pe unde, după „fericirea de a muri”, personajul‑narator hălăduieşte călăuzit de Părintele Arsenie Papacioc, tovarăşul din temniţele pământene.

O întreagă literatură, de la Goethe, cel din Poezie şi adevăr, la N. Iorga din Orizonturile mele. O viaţă de om aşa cum a fost, de la Ion Creangă din Amintiri... la Lucian Blaga din Hronicul şi cântecul vârstelor, Marin Preda din Viaţa ca o pradă şi Octavian Paler din Viaţa ca o coridă, stă sub semnul figurii retorice pe care Pierre Fontanier a numit-o hipotipoză; iată ce spune părintele retoricii moderne pentru texte poetice sau în proză scrise de autori precum Dumitru Vacariu: „Hipotipoza zugrăveşte lucrurile într-un mod atât de viu şi de energic, încât ni le expune, într-un fel, privirii şi face dintr-o povestire sau o descriere, o imagine, un tablou sau chiar o scenă animată”. În perspectiva valorii estetice, literatura „pentru copii” a lui Dumitru Vacariu este peste aceea a lui Emil Gîrleanu şi Elena Farago, George Topîrceanu şi Otilia Cazimir.

Proza din această antologie reface puntea cu „literatura pentru copii şi tineret”, excelând în ceea ce s-au numit „povestiri istorice”, din volume precum Dincolo de poveste, Bărzăunul şi restul lumii, Vornicul Ţării de Sus, Poteci fără întoarcere, Comoara, Aventură dincolo de timp, În căutarea Scufiţei Roşii. Ceea ce face acum Dumitru Vacariu e să dea rost unui dor de poveste care traduce, altfel, o celebră sintagmă a lui Mircea Eliade din anii ’70: despre nevoia de poveste scria atunci ilustrul istoric al religiilor. Boldur, „fiul unui crai vestit dintr-o ţară îndepărtată”, Doina, Ştefana, Cristina, Maria din „legenda celei mai frumoase icoane”, Virgil Năsturel, Păun şi Lebăda, cucul, ciocănitoarea, privighetoarea, rândunica, ciocârlia şi vrabia, Prinţul Cerb, fiul lui Verde Împărat, Ancuţa, Mioara şi Mihai, păpuşile şi şoriceii, Onuţa şi sabia sa, Călin care descoperă „potecile dorului”, Moş Ispravă, Mitel sunt din basm şi legendă. Dar, într-o crudă autobiografie, în Fiul Meu. Parabola apocalipsei roşii şi Mărturii din viaţa de apoi, Dumitru Vacariu scrie despre copilul rătăcit în veacul apocalipsei roşii; acesta trăieşte luând distanţă faţă de prezentul precar şi supravieţuieşte într-un Rai imaginat din suma tuturor amintirilor; el vine din şi se petrece în basmele şi legendele lui Boldur, Ancuţa, Prinţul Cerb…


Comentarii clienti: