Slide background Image layer

Everghetinosul - Volumul III- Cartonat

Să nu socoți că îți e de ajuns numai citirea Evangheliei, fără citirea Sfinților Părinți! Acesta este un gând trufaș, primejdios. Mai bine să te aducă în Evanghelie Sfinții Părinți ca pe un fiu iubit, care a fost pregătit pentru aceasta prin scrierile lor. (Sfântul Ignatie Brianceaninov) Everghet...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Everghetinosul - Volumul II- Cartonat

Sa nu socotiti ca iti e de ajuns numai citirea Evangheliei, fara citirea Sfintilor Parinti! Acesta este un gand trufas, primejdios. Mai bine sa te aduca la Evanghelie Sfintii Parinti ca pe un fiu iubit, care a fost pregatit pentru aceasta prin scrierile lor. (Sfantul Ignatie Briancianinov) Ev...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Everghetinosul - Volumul I- Cartonat

Everghetinosul este o carte mare foarte din toate punctele de vedere. Cum se face că ea iese la lumină abia acum e un lucru mai presus de ştiinţa noastră. Cartea a avut cumva soarta Filocaliei: când traducătorul acesteia a avut ideea publicării ei, „distinşii” teologi de atunci s-au dat înapoi de la...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Minunatul Părinte Vitalie (Georgianul)- viața, nevoințele, harismele...

Acest om minunat ardea de iubirea lui Dumnezeu şi mai mult decât orice se străduia să-L slujească doar pe El, Căruia I se dăruise cu totul. Cu iubire plină de devotament lucra ogoarele Domnului şi cultiva vlăstarele plăpânde ale nepreţuitelor suflete omeneşti, păzindu-le de năduful amiezii cu umbr...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Cuvant despre om

Aflatu-s-au aici o seamă de răspunsuri, la mulţimea de întrebări, care au frământat de-a lungul atâtor veacuri multe suflete şi care poate au intrat în veşnicie, nedumeriţi de această taină mare, a apariţiei omului. Totul pare prezentat într-o formă concisă, dar în realitate este de o adâncime uimi-...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Fără Dumnezeu nici peste prag Vol 2 – duhovnici sârbi ai veacului XX...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Femeile suferinţei şi nădejdii

Anghelina, Agnia sau Ghetsimana, impreuna cu Alice si Elena sunt femeile de langa noi. Femei cu duh luptator, care au depasit greutatile prin credinta si hotarare, pentru ca au considerat binele o necesitate. Se poate ca odata sa le intalnim si noi, si poate ca vom trece pe langa ele indiferenti. I...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Rănit de dragostea lui Hristos. Mesaje și povățuiri ale Părintelui Dav...

Dumnezeu a venit pe pământ pentru a-i face pe oameni asemenea Lui. Aceasta este pentru mine în acelaşi timp chemarea de a-i vedea pe fraţii şi surorile mele mai mari decât mine. Acesta este cel mai tainic gând şi impuls al vieţii mele. De aceea Sfântul Siluan spune că „ fratele nostru este viaţa noa...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Filocalia de la Optina - Vol.II

Citirea din Sfinţii Părinţi ne ajută să ne vedem păcatele şi neajunsurile sufleteşti. Cuviosul Macarie de la Optina ne sfătuieşte: „Citiţi cărţile Părinţilor şi studiaţi învăţătura lor; aceasta ne va fi de folos pentru cunoaşterea neputinţei noastre şi pentru dobândirea smereniei, răbdării şi dragos...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Filocalia de la Optina - Vol.I

Cuviosii stareti de la Optina au ajuns sa fie pentru Rusia adevarati luminatori ai credintei vii. Puterea harului dumnezeiesc, care a umplut de bucurie si dragoste inimile staretilor, i-a facut tamaduitori ai sufletelor omenesti. Lucrul de capatai pentru ei era mantuirea acelui suflet care li se inc...

Vezi detalii

Pasărea fericirii


36.00 32.4

Autor: Vacariu, Dumitru

Editura: Doxologia

Format: 17/24

Pagini: 242

ISBN:

Este cu totul reconfortant să scrii despre o antologie de autor – poezie, proză – de azi şi, încă mai mult, subintitulată „literatură pentru copii”, în legătură cu o parabolă a lui E. Lovinescu de acum o sută şi mai bine de ani; pe scurt, Dumitru Vacariu de azi umblă după pasărea albastră, de ieri, a lui E. Lovinescu. Iată. Într-un text publicat în „Falanga Literară”, în 1910, „seninul” critic scria despre destinul pe care ursitoarea „bătrână şi gârbovită de vreme” i-l prezice lui Cătălin: „Lumea întreagă va sta la picioarele tale; firea îşi va dişterne pentru tine toate farmecele ei. Dar tocmai din uşurinţa cu care îţi vor fi la îndemână, să izvorască nemulţumirea; să doreşti deci ceea ce e departe şi nu se poate avea cu uşurinţă; să n-ai odihnă până nu-i prinde şi îmblânzi pasărea rară, pe care nimeni n-a prins-o până acum: pasărea albastră”. Iată acum şi referinţa parabolei: „Ceva din sufletul lui Cătălin avem cu toţii... O zână răutăcioasă ne-a sădit în suflet o năzuinţă către lucruri care nu sunt, făcându-ne să trecem cu nepăsare pe lângă ceea ce ar trebui să facă fericirea şi frumuseţea acestei lumi. Nu ascultăm la glasul privighetorii pentru că ne gândim la pasărea albastră”. Critica lui E. Lovinescu este o continuă căutare a păsării albastre a literaturii. Nu altfel trebuie interpretată, de pildă, această mărturisire pe care criticul o face Elenei Farago, într-o scrisoare din 13 septembrie 1910: „Şi mă gândesc ce lesne aş putea face literatură de imaginaţie, nuvele sau chiar romane! Situaţia mă obligă să descopăr cadavre uitate de ani, şi pentru a afla o dată de nici o importanţă să-mi pierd ziua întreagă. Tristă soartă. Dacă aş fi un simplu buchinist ar mai merge, dar simt în mine seva unei imaginaţii destul de robuste care cere drept la viaţă, şi n-o pot satisface”.

Scriitorul Dumitru Vacariu caută pasărea albastră a literaturii, activând ca muzeograf şi însoţindu‑şi biografia cu înfiinţarea muzeelor literare ieşene şi rostuind Muzeul Literaturii Române din Iaşi cu o muncă impresionantă, alături de alţi colegi. Din această perioadă remarcăm: Dincolo de poveste (1979), Bărzăunul şi restul lumii (1984), Vornicul Ţării de Sus (1984; 2010), Poteci fără întoarcere (1987), Comoara (1988), Aventură dincolo de timp (1990), În căutarea Scufiţei Roşii (2005). Aceasta este aşa-zisa „literatură pentru copii şi tineret”, excelând în ceea ce s-au numit „povestiri istorice”, dar Dumitru Vacariu se distinge, printre prozatorii contemporani, printr-o serie de romane şi povestiri – Ochii viperei (1995), Praznicul orbilor (2000), Casa cu iederă (2000), Porumbeii albaştri (2003), Fiul Meu. Parabola apocalipsei roşii (2006), Mărturii din viaţa de apoi (2010) -, unde scrie una dintre cele mai tulburătoare autobiografii literare din câte se pot citi în stricta noastră actualitate; ultima carte din seria amintită, Mărturii din viaţa de apoi, se adresează, deopotrivă, celor mari şi celor mici, pentru că, iată, mărturiile din viaţa de apoi sunt de dincolo de bine şi de dincoace de rău; din Rai şi din Iad adică, pe unde, după „fericirea de a muri”, personajul‑narator hălăduieşte călăuzit de Părintele Arsenie Papacioc, tovarăşul din temniţele pământene.

O întreagă literatură, de la Goethe, cel din Poezie şi adevăr, la N. Iorga din Orizonturile mele. O viaţă de om aşa cum a fost, de la Ion Creangă din Amintiri... la Lucian Blaga din Hronicul şi cântecul vârstelor, Marin Preda din Viaţa ca o pradă şi Octavian Paler din Viaţa ca o coridă, stă sub semnul figurii retorice pe care Pierre Fontanier a numit-o hipotipoză; iată ce spune părintele retoricii moderne pentru texte poetice sau în proză scrise de autori precum Dumitru Vacariu: „Hipotipoza zugrăveşte lucrurile într-un mod atât de viu şi de energic, încât ni le expune, într-un fel, privirii şi face dintr-o povestire sau o descriere, o imagine, un tablou sau chiar o scenă animată”. În perspectiva valorii estetice, literatura „pentru copii” a lui Dumitru Vacariu este peste aceea a lui Emil Gîrleanu şi Elena Farago, George Topîrceanu şi Otilia Cazimir.

Proza din această antologie reface puntea cu „literatura pentru copii şi tineret”, excelând în ceea ce s-au numit „povestiri istorice”, din volume precum Dincolo de poveste, Bărzăunul şi restul lumii, Vornicul Ţării de Sus, Poteci fără întoarcere, Comoara, Aventură dincolo de timp, În căutarea Scufiţei Roşii. Ceea ce face acum Dumitru Vacariu e să dea rost unui dor de poveste care traduce, altfel, o celebră sintagmă a lui Mircea Eliade din anii ’70: despre nevoia de poveste scria atunci ilustrul istoric al religiilor. Boldur, „fiul unui crai vestit dintr-o ţară îndepărtată”, Doina, Ştefana, Cristina, Maria din „legenda celei mai frumoase icoane”, Virgil Năsturel, Păun şi Lebăda, cucul, ciocănitoarea, privighetoarea, rândunica, ciocârlia şi vrabia, Prinţul Cerb, fiul lui Verde Împărat, Ancuţa, Mioara şi Mihai, păpuşile şi şoriceii, Onuţa şi sabia sa, Călin care descoperă „potecile dorului”, Moş Ispravă, Mitel sunt din basm şi legendă. Dar, într-o crudă autobiografie, în Fiul Meu. Parabola apocalipsei roşii şi Mărturii din viaţa de apoi, Dumitru Vacariu scrie despre copilul rătăcit în veacul apocalipsei roşii; acesta trăieşte luând distanţă faţă de prezentul precar şi supravieţuieşte într-un Rai imaginat din suma tuturor amintirilor; el vine din şi se petrece în basmele şi legendele lui Boldur, Ancuţa, Prinţul Cerb…


Comentarii clienti: