Slide background Image layer

Ingerul Craciunului

…Bradul se afla deja de mult pe podea. Bătrâna-doică desfăcea pachetele, scoţând din ele franzele gustoase, covrigei împletiţi, brânză, carne, ouă. Apoi a împodobit bradul cu lumănâri şi dulciuri. Copiii tot nu puteau a crede ochilor. Ei admirau „îngerul”. Şi tăceau fără a se mişca. „Îngerul Crăciu...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Am vorbit cu Sfântul Nectarie...Mărturii autentice

Am redat mai multe mărturii despre Sfântul Nectarie şi mănăstirea acestuia, mărturiile autentice ale altor persoane, dintre care unele au trăit lângă Sfântul în mănăstirea lui, alţii l-au cunoscut în Eghina sau altundeva, alţii au auzit relatări despre el. Toate aceste mărturii încearcă să schiţeze ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Povețe pentru monahi

Frate, ai venit la mănăstire ca să te mântuieşti, nu ca să îţi pierzi mântuirea; să munceşti, nu să trândăveşti. Ia aminte la acestea, iubite monah! Le ai pe toate de-a gata: hrana, îmbrăcămintea, casa şi pe celelalte. Nu plăteşti chirie sau alte cheltuieli. Ce îţi mai rămâne, decât să te îngrijeşti...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Au fost și ei cândva copii- Sfântul Iacov Tsalikis

Sfintii nostri, precum și marii părinți și asceți ai nostri au fost si ei candva copii! Pentru micul Iacov cele de pe pământ si cele din ceruri au devenit una. Si semăna acum cu acele păsări de toamnă, pe care le vezi intr-o clipa zburând cu aripile deschise în imbrățișarea cerului, iar în clipa ur...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Despre neprihănire putere – frumuseţe

Neprihănirea este frumuseţea mistică a sufletului, care se răsfrânge pe chip, în purtare, în vorbe, în întreaga bună creştere a tânărului şi a tinerei. La tinerii şi tinerele care sunt feciorelnici poţi vedea prospeţime şi frumuseţe pe chipul lor; strălucire în ochii care sunt oglinda sufletului, l...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Calea mântuitoare

În Biserică se află hrana adevărată a sufletelor noastre: Cuvântul lui Dumnezeu, Tainele, slujbele dumnezeieşti sau lecturile, cântările, ritualurile sfinte care ne hrănesc mintea şi inima. Mergeţi mai des şi împărtăşiţi-vă cu mintea, inima şi buzele voastre de nestricăciune. În lume, vă hrăniţi me...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Îngerul în trup. Sfântul Macarie cel Mare, Egipteanul

Creştinii ştiu că sufletul este mai de cinste decât toate cele create, pentru că doar omul a fost creat „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Ia seama cât de mare este cerul şi pământul, şi cât de mari şi slăvite sunt creaturile care se găsesc deasupra acestora! Omul însă este mai cinstit decât ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Realităţi pe care nu trebuie să le uităm

Realitati pe care nu trebuie să le uităm: ispitele, păcatele noastre, vicleniile demonilor, amintirea morţii, pocăinţa noastră, mântuirea noastră, judecata, veşnicia *** Cercetând Sfânta Scriptură vedem că se vorbeşte foarte mult despre diavol şi despre lucrarea lui, ca şi despre Hristos şi lu...

Vezi detalii
Slide background Image layer

In pragul bisericii. Întrebări şi răspunsuri

În această carte sunt adunate întrebări, care îi apar cel mai des omului în calea către Biserică. La aceste întrebări răspunde un propovăduitor şi publicist contemporan, ieromonahul Macarie (Marchiş). Odată părintele Macarie a fost întrebat: De ce există în Biserica Ortodoxă atâtea lucruri inutile, ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Calea familiei

Familia este o minune imposibil de explicat, deşi se fac o mulţime de încercări în acest sens. Gândiţi-vă: doi oameni necunoscuţi, străini unul celuilalt, absolut diferiţi – bărbat şi femeie – se întâlnesc, comunică o vreme oarecare, apoi încep să trăiască împreună, să doarmă împreună, să nască copi...

Vezi detalii

Memoriile unui isihast. Filocalie carpatină- vol 2


30.00 28.5

Autor: Ieromonah Ghelasie Gheorghe

Editura: Platytera

Format: 14.5/20.5

Pagini: 440

ISBN: 978-973-1873-62-6

Viața și opera părintelui Ghelasie în întregul lor stau sub semnul icoanei. Taina creației omului după chipul lui Dumnezeu apare a fi piatra de temelie a ontologiei creației, fiind descifrată în cheie hristologică, după buna tradiție a creștinismului ortodox. Iar cum Dumnezeu este lăudat și slăvit în Treime, iconologia ce subîntinde alcătuirea creației este pecetluită de taina alcătuirii trinitare a ființei, cu deschidere spre împărtășirea dumnezeiască.
Taina Întrupării și Taina Treimii constituie astfel, după model patristic, cheile de înțelegere ale viziunii isihasmului carpatin. Reflecția duhovnicească a părintelui Ghelasie este unică prin urmarea până la ultimele consecințe a teologiei icoanei, într-o extensie ce circumscrie întreaga istorie a creației și fiecare făptură în parte. Sensul creației este funcție de taina Întrupării dumnezeiești ce are ca orizont intențional și eshatologic părtășia creației la cele dumnezeiești.
Cuvântul teologic își recapătă la părintele Ghelasie naturalețea și spontaneitatea mistică pe care o întâlnim adesea în scrierile sfinților părinți ai Bisericii, mișcate de insuflările neprevizibile ale Sfântului Duh, după nevoile duhovnicești ale epocii. Curgerea textuală capătă un relief variat, în care se împletesc învățătura și practica isihastă, conexiunile generale și particularizările semnificative, tratările comparative și adâncirile specifice, parabolele și poemele mistice, încât pare un organism viu, care se mișcă și respiră, chemând cititorul la o receptare participativă, la propria investiție de sens.
Rugul aprins descoperit lui Moise a constituit o imagine emblematică pentru isihasmul creștin, indicând participarea omului la cele dumnezeiești și necreate, taina unirii cu Dumnezeu în Hristos a creației. Reiterând discursul patristic legat de Întruparea lui Dumnezeu și îndumnezeierea umanului, părintele Ghelasie îi imprimă până în profunzimea alcătuirii sale un caracter iconic, în care se evidențiază consistența dialogică și liturgică a cuvântului.
Structuralismul ce marchează discursul actual expozitiv printr-un deficit de participare este depășit prin recursul la o tratare cu multiple tușe dialogale, prin care se reliefează taina chipului viu, cuvântător și responsiv, imprimat de tensiunea chemării dumnezeiești.
În accepțiunea părintelui Ghelasie, iconicul este un sinonim pentru chpul originar al creației, ce poartă în sine de la creația sa Logosul și chipul lui Dumnezeu întrupat, ca pe o sămânță menită rodirii sale euharistice. Fenomenul despărțirii omului de Dumnezeu a atras după sine întreaga natură într-un mod al vieții spre stricăciune și moarte, în care conștiința propriului chip se estompează și doar Întruparea lui Hristos la plinirea vremii, Jertfa, Învierea și Înălțarea Sa sa mai pot deschide orizontul vieții veșnice, accesul la modul vieții îndumnezeite.
Reconectarea la acest mod de viață prin tainele Bisericii și prin modelarea iconică a vieții apare ca un proces de asimilare duhovnicească în care toate aspectele vieții trec prin degajarea conștiinței de obișnuințele, deprinderile și automatismele Căderii, mergând până la o renunțare la însăși logica antagonistă ce stă în miezul vieții înstrăinate de Dumnezeu, în care are loc afirmarea de sine în detrimentul comuniunii. O viață înnoită presupune tocmai lepădarea de sine, de acest sine afirmat în defavoarea iubirii de Dumnezeu și de aproapele, care în fapt este doar o mască idolească a autenticului sine, creat după chipul lui Dumnezeu.
Nu în ultimul rând, părintele Ghelasie propune pe acest model iconic o teologie a relației omului cu natura, în care ultima apare în dimensiunea sa logosică, deschisă părtășiei la slava fiilor lui Dumnezeu. Materia și spiritul, natura și persoana sunt eliberate de conotațiile antagoniste, în care ele apar în opoziție fundamentală sau emanate una din alta, principiul unității creației fiind dincolo de ea, în chipul ce pecetluiește integralitatea ființei create și o arată deschisă împărtășirii de cele dumnezeiești.
Isihia exprimă depășirea scindării în sine a zidirii și alipirea acesteia la taina dumnezeiască, activarea condiției sale euharistice, a destinației sale de mlădiță a Trupului lui Hristos. Cunună a creației, omul este chemat să liturghisească această taină a schimbării la față a creației. Rugul aprins al creștinismului este tocmai lumina taborică, întru care înaintând omul își redescoperă libertatea duhului, demnitatea filială și, asemănându-se dragostei dumnezeiești, îi urmează dăruirea chenotică și atrage după sine toată făptura în orizontul părtășiei la cele dumnezeiești.
Odată cu scrierea sa Memoriile unui isihast, părintele Ghelasie de la Frăsinei deschide în anul 1991 calea unei autentice Filocalii carpatine, care are rara calitate de a asimila întreaga tradiție creștină în specificul isihasmului românesc, având ca liant însăși taina icoanei, cunună a teologiei creștine, ce luminează până în adâncul ființei create taina chipului lui Hristos, din Care „tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste” (Efes. 4, 16).
Cu atât mai relevant este faptul că părintele Ghelasie l-a slăvit după cuviință pe Dumnezeu prin întreaga sa viață, închinată Sfintei Treimi și dăruită cu dragoste părintească semenilor săi, așa încât cuvântul său poartă flacăra duhului, puterea de a preschimba vieți și frumusețea ce ne atrage către adâncul dragostei dumnezeiești.

Florin Caragiu


Comentarii clienti: