Slide background Image layer

Am vorbit cu Sfântul Nectarie...Mărturii autentice

Am redat mai multe mărturii despre Sfântul Nectarie şi mănăstirea acestuia, mărturiile autentice ale altor persoane, dintre care unele au trăit lângă Sfântul în mănăstirea lui, alţii l-au cunoscut în Eghina sau altundeva, alţii au auzit relatări despre el. Toate aceste mărturii încearcă să schiţeze ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Povețe pentru monahi

Frate, ai venit la mănăstire ca să te mântuieşti, nu ca să îţi pierzi mântuirea; să munceşti, nu să trândăveşti. Ia aminte la acestea, iubite monah! Le ai pe toate de-a gata: hrana, îmbrăcămintea, casa şi pe celelalte. Nu plăteşti chirie sau alte cheltuieli. Ce îţi mai rămâne, decât să te îngrijeşti...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Au fost și ei cândva copii- Sfântul Iacov Tsalikis

Sfintii nostri, precum și marii părinți și asceți ai nostri au fost si ei candva copii! Pentru micul Iacov cele de pe pământ si cele din ceruri au devenit una. Si semăna acum cu acele păsări de toamnă, pe care le vezi intr-o clipa zburând cu aripile deschise în imbrățișarea cerului, iar în clipa ur...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Despre neprihănire putere – frumuseţe

Neprihănirea este frumuseţea mistică a sufletului, care se răsfrânge pe chip, în purtare, în vorbe, în întreaga bună creştere a tânărului şi a tinerei. La tinerii şi tinerele care sunt feciorelnici poţi vedea prospeţime şi frumuseţe pe chipul lor; strălucire în ochii care sunt oglinda sufletului, l...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Calea mântuitoare

În Biserică se află hrana adevărată a sufletelor noastre: Cuvântul lui Dumnezeu, Tainele, slujbele dumnezeieşti sau lecturile, cântările, ritualurile sfinte care ne hrănesc mintea şi inima. Mergeţi mai des şi împărtăşiţi-vă cu mintea, inima şi buzele voastre de nestricăciune. În lume, vă hrăniţi me...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Îngerul în trup. Sfântul Macarie cel Mare, Egipteanul

Creştinii ştiu că sufletul este mai de cinste decât toate cele create, pentru că doar omul a fost creat „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Ia seama cât de mare este cerul şi pământul, şi cât de mari şi slăvite sunt creaturile care se găsesc deasupra acestora! Omul însă este mai cinstit decât ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Realităţi pe care nu trebuie să le uităm

Realitati pe care nu trebuie să le uităm: ispitele, păcatele noastre, vicleniile demonilor, amintirea morţii, pocăinţa noastră, mântuirea noastră, judecata, veşnicia *** Cercetând Sfânta Scriptură vedem că se vorbeşte foarte mult despre diavol şi despre lucrarea lui, ca şi despre Hristos şi lu...

Vezi detalii
Slide background Image layer

In pragul bisericii. Întrebări şi răspunsuri

În această carte sunt adunate întrebări, care îi apar cel mai des omului în calea către Biserică. La aceste întrebări răspunde un propovăduitor şi publicist contemporan, ieromonahul Macarie (Marchiş). Odată părintele Macarie a fost întrebat: De ce există în Biserica Ortodoxă atâtea lucruri inutile, ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Calea familiei

Familia este o minune imposibil de explicat, deşi se fac o mulţime de încercări în acest sens. Gândiţi-vă: doi oameni necunoscuţi, străini unul celuilalt, absolut diferiţi – bărbat şi femeie – se întâlnesc, comunică o vreme oarecare, apoi încep să trăiască împreună, să doarmă împreună, să nască copi...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Mamele eroine ale Sfinţilor Trei Ierarhi

Emilia, Nona şi Antuza au fost cele trei mame eroine care prin viaţa lor s-au învrednicit de bucuria de a fi trecute în rândul sfinţilor. Acestea au primit cununa cea neveştejită a slavei veşnice, dar şi laudele, cinstirea şi recunoştinţa creştinilor, pentru că familiile lor au dat mulţi sfinţi Bise...

Vezi detalii

Te cunosti pe tine insuti? Viata duhovniceasca si problemele psihologice


30.00 30.00

Autor: Arhim. Simeon KRAIOPOULOS

Editura: Bizantina

Format: 0/0

Pagini: 198

ISBN: 6422752000710

Extras din subcapitolul O arma de aparare Cand un om, un copilas, nu se dezvolta ca persoana distincta ori se va supune patologic celorlalti, ori va lua o atitudine dusmanoasa fata de ceilalti, ori se va inchide in sine. (p. 109) Extras din subcapitolul O arma de aparare (p. 110) Aceasta inchidere in sine nu este intamplatoare. Este cu siguranta o boala, dar este totodata si o forma de aparare a omului.

Am putea spune ca este o stradanie a omului sa nu-i fie furata m sa nu-i fie distrusa personalitatea. De vreme ce nu stim sa traim in aceasta societate si nici in familie, atitudinea mamei, atitudinea si actiunile parintilor fata de copii pot fi, adeseori, distrugatoare pentru personalitatea copilului.

Personalitatea, care este data de Dumnezeu, si este radacina si structura fiecarui om, nu poate fi distrusa usor. In stradania ei de a nu se lasa distrusa, fiecare personalitate actioneaza altfel. Fireste, modul in care actioneaza este patologic, este bolnavicios, este in afara abordarii corecte a lucrurilor, in orice caz personalitatea nu se preda usor.

Atunci cand cineva se supune in chip patologic, cand se inrobeste, cand se supune slugarnic – precum copilul care, in cele din urma, se supune mamei si, prin actiunea aceasta, pare ca personalitatea lui este distrusa, si asa este – foloseste o arma de aparare pe care o poseda, pentru ca personalitatea lui sa nu fie distrusa complet.

Este ca si cum ar spune: “Nu ma pot descurca. Mama si ceilalti se comporta cu mine ca si cand nu ma pot descurca, decat daca-mi plec capul, ca sa salvez ce se mai poate”. Daca-mi este ingaduit sa spun, este asemenea prizonierului care se preface cuminte si ascultator fata de cei care l-au prins si este dispus sa lucreze cu bunavointa tot ce I se da, pana va gasi prilejul potrivit pentru a evada. Asadar, in ceasul in care personalitatea, intrucat nu se poate descurca altfel, se supune in chip servil, face acest lucru folosind ultima arma de aparare pe care o are, ca sa mai pastreze ceva din sine. Si cand se comporta cu dusmanie fata de ceilalti oameni, foloseste tot o arma de aparare.

Se inchide in sine si foloseste arma de aparare, pentru ca nu exista alta scapare pentru el. Faptul ca nu vede corect lucrurile, este o alta problema. Insa el asa le vede si asa le judeca. Desigur, toate acestea se intampla in subconstient si instinctiv. Ii vede pe ceilalti oameni ca pe niste fiinte rapitoare, care nu numai ca vor sa-i ia hainele si banii, ci vor sa-I distruga si fiinta.

De aceea se inchide, se baricadeaza. Poate sa discute, se poate chiar supune, poate face diverse lucruri, insa, in cele din urma, nu lasa pe nimeni sa se apropie, nu se deschide cu adevarat catre ceilalti oameni. Acest lucru este numicitor, este distrugator pentru om. Tineti minte, insa, ca motivul pentru care face cineva aceasta este tocmai pentru a-si salva personalitatea. Numai ca in loc sa si-o salveze, si-o pierde.


Comentarii clienti: