Slide background Image layer

Pavel, apostolul neamurilor

Apostolul Pavel este cea mai de vază personalitate care a pus nespus de mult în lumină relaţia noastră cu Hristos. De aceea, învăţătura sa către tineri nu este doar importantă, ba merită chiar să fie studiată! El însuşi a avut o experienţă personală unică, pentru că, prin mijlocirea dumnezeiescului ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Carte despre feminitate

„În această lume confuză, care încearcă să găsească sensul vieţii, eu am simţit nevoia de a mă întoarce la izvoare, de a cerceta Scriptura şi a mă strădui să înţeleg ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre sensul vieţii, despre suferinţă şi moarte. Şi atunci am simţit toată măreţia rolului femeii, am ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Maxime şi cugetări aghiorite.Mici secrete pentru o viaţă frumoasă de t...

A spus un monah: – Focul are nevoie de lemne pentru a se întreţine. Altfel, se stinge. La fel şi cu dragostea noastră faţă de Iisus Hristos. Dacă mintea şi inima ta se îndeletnicesc cu alte lucruri, şi dragostea dumnezeiască se va stinge repede. Cine altcineva s-a mai răstignit pentru noi? Doar Iis...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Drumul independenţei. Internetul, relaţiile, munca, alimentaţia, jocur...

Omul este o fiinţă foarte contradictorie. Pe de o parte, noi suntem predispuşi spre tihnă, echilibru: un om flămând vrea să mănânce şi să se sature, unul obosit – să se odihnească şi să se refacă. Pe de altă parte, tindem, dimpotrivă, spre pierderea echilibrului, spre creaţie, spre experimentare. Om...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Au fost şi ei cândva copii: Cuviosul David

Sfinţii noştri, precum şi marii părinţi şi asceţi ai noştri au fost şi ei cândva copii! Dispariţia micului David întoarse pe dos tot satul. În neliniștea lor știau cu toţii că un copil de doar trei ani n-ar fi plecat de unul singur și nu ar fi pierit așa ușor de pe faţa pământului. Astfel ajunseră ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Ingerul Craciunului

…Bradul se afla deja de mult pe podea. Bătrâna-doică desfăcea pachetele, scoţând din ele franzele gustoase, covrigei împletiţi, brânză, carne, ouă. Apoi a împodobit bradul cu lumănâri şi dulciuri. Copiii tot nu puteau a crede ochilor. Ei admirau „îngerul”. Şi tăceau fără a se mişca. „Îngerul Crăciu...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Iliotropion sau Acordul dintre voia omului si voia lui Dumnezeu

Începutul a toată învăţătura, dată nouă de Dumnezeiasca şi suprema Înţelepciune, de Domnul nostru Iisus Hristos, constă în aceea ca noi, cei ce credem în El, să ne punem de acord în toate faptele şi cuvintele noastre cu voia lui Dumnezeu. Mântuitorul nostru ne-a învăţat aceasta în toată viaţa Sa păm...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Am vorbit cu Sfântul Nectarie...Mărturii autentice

Am redat mai multe mărturii despre Sfântul Nectarie şi mănăstirea acestuia, mărturiile autentice ale altor persoane, dintre care unele au trăit lângă Sfântul în mănăstirea lui, alţii l-au cunoscut în Eghina sau altundeva, alţii au auzit relatări despre el. Toate aceste mărturii încearcă să schiţeze ...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Povețe pentru monahi

Frate, ai venit la mănăstire ca să te mântuieşti, nu ca să îţi pierzi mântuirea; să munceşti, nu să trândăveşti. Ia aminte la acestea, iubite monah! Le ai pe toate de-a gata: hrana, îmbrăcămintea, casa şi pe celelalte. Nu plăteşti chirie sau alte cheltuieli. Ce îţi mai rămâne, decât să te îngrijeşti...

Vezi detalii
Slide background Image layer

Au fost și ei cândva copii- Sfântul Iacov Tsalikis

Sfintii nostri, precum și marii părinți și asceți ai nostri au fost si ei candva copii! Pentru micul Iacov cele de pe pământ si cele din ceruri au devenit una. Si semăna acum cu acele păsări de toamnă, pe care le vezi intr-o clipa zburând cu aripile deschise în imbrățișarea cerului, iar în clipa ur...

Vezi detalii

Leacuri şi reţete mănăstireşti. Nr. 25 (dec. 2018- febr. 2019)


8.90 8.01

Autor: ***

Editura: Lumea Credintei

Format: 14.5/20

Pagini: 96

ISBN: -

EDITORIAL – LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!

Așa s‑a auzit, din mai toate piepturile, zilele acestea când am sărbătorit 100 de ani de existență a României adunate în granițele ei firești (cu excepția Basarabiei).Lumea s‑a bucurat, s‑a rugat, a mers la parada militară, a comentat cele văzute. Mai ales copiii, dragii de ei, au fost cei mai fericiți! Li se citea în ochi entuziasmul, curiozitatea, dorința de a înțelege cât mai mult. Iar după toate evenimentele din ziua de 1 Decembrie, tot omul s‑a dus acasă. Obosit, înfrigurat, dar cu inima voioasă, s‑a așezat la masă. Aici a apărut marea dilemă: ce mănânc, ce beau? Desigur, întrebarea și‑au pus‑o doar creștinii asumați, acele minimum 4 milioane de români care țin postul Nașterii Domnului. Din fericire, anul acesta – fiind și sâmbătă – a fost dezlegare la pește (nu și la vin, că nu scria). Însă, bunăoară în 2004 sau în 2010, Ziua Națională a căzut într‑o miercuri în care calendarul de atunci stabilea sec: zi de post! Și exemplele pot continua…

Imaginați‑vă: soldații de la paradă, înghețați bocnă, ajung în cazărmile lor unde îi așteaptă un pahar de vin sau de tărie (pe care nu‑l beau, că e post; pot să bea un ceai sau apă), o supă caldă (pe care nu o mănâncă, deoarece sigur are carne), o porție de sarmale grase (de care nu se ating, e proteină animală) și la final un desert pe care îl ignoră, desigur. Așa ar trebui să procedeze un soldat creștin, ținând rigoarea rânduielilor. Nu te joci cu sfintele canoane, nu negociezi măsura postului. Însă acel suflet de om, înghețat și cu bucuria unei datorii împlinite, ce mângâiere poate avea mâncând (separat, eventual) doar un șnițel din soia, o zacuscă sau un măr? La fel atâția alții, milioane de români, care s‑ar bucura până la capăt în acea zi, trebuie să‑și drămuiască entuziasmul în jurul unei ciorbe de legume și a unei porții de varză. Și cu o cană mare de apă alături. Desigur, se poate și așa, dar totuși…? În realitate, cred și știu că mulți creștini gustă din cele „interzise” în acea zi, ținând isonul familiilor și prietenilor care văd în asta, pe bună dreptate, un moment al comuniunii.

Iar acum vine întrebarea firească: nu ar putea exista o formă de pogorământ prin care în această zi a bucuriei, indiferent când ar cădea în timpul săptămânii, să se lase la latitudinea fiecărui creștin (după inima și râvna omului) dacă postește sau nu, însă păcatul culinar al acelei zile să nu‑i fie socotit cu asprime dacă nu se înfrânează așa, întocmai ca la carte? În definitiv, e doar o zi… Dar nu e una oarecare!

Mă iertați, Prea Cucernici și Prea Cuvioși Părinți! E doar gândul unui creștin slab de înger, însă foarte fericit că e român…


Comentarii clienti: